Sutor, ne supra crepidam! Sau despre riscul cizmarului actual

Dedic acest prim și modest articol prietenului meu… care nu are niciun prieten.

Această expresie, o variantă concentrată a dictonului latin: “ne supra crepidam sutor iudicare”, ceea ce în traducere însemna că nu îi este permis cizmarului să judece mai sus de încălţări.

Această pildă apare în Istoria Naturală a lui Pliniu cel bătrân (Pline l’Ancien) şi are la bază următoarea întâmplare:

Apelles, un pictor grec trăitor în Roma antică, a expus în public un tablou, dorind să afle părerea cetăţenilor.

Din mulţime s-a desprins un cizmar care i-a atras atenţia că sandala unuia dintre personajele tabloului era greşit reprezentată. Receptiv, pictorul a remediat pe loc eroarea tehnică semnalată de meseriaş.

Prinzând curaj, cizmarul a început să formuleze şi alte critici în legătură cu tabloul.

În aceste împrejurări, pictorul, politicos, dar ferm, i-ar fi replicat: “Cizmarule, nu mai sus de sandală’’ (Sutor, ne supra crepidam). Expresia s-a perpetuat în vocabularul universal pentru a semnala situaţiile în care o persoană îşi depăşeşte în mod flagrant priceperea sau competenţele.

Sau citându-l pe regretatul prof. Marin Colțan:

“Privind cu luare aminte în jurul nostru, asemenea… “cizmari” (puşi, sau menținuți în funcție de naşi, de fini, sau uzând de orice mârșăvie pentru a ajunge acolo), nu cumva evanescenţa e asigurata? Chiar nu se observă că avem o inflație de cizmari din cei mai periculoşi (din cei care nu se acceptă decât pe ei şi ceea ce susțin ei), chiar dacă e prea evidentă ambiția măruntă, de cartier mărginaș? Ce dacă toți oamenii de bun – simţ din jur îi detestă? Ca să simți aceasta, trebuie să ai ce nu ai avut niciodată! Sau să te faci că …n-ai! Chiar nu se observă că prin tot “ce” şi “cum” fac vor să ne facă să înțelegem că ei sunt convinşi că au o căpățână prea neîncăpătoare pentru …incomensurabila şi …necântăribila lor minte, competenţă (şi ce mai trebuie) de care …suferă?

Chiar nu se observă că …cizmarul respectiv e trimisul divinității şi că cei din jur sunt cel puțin ingrați că nu-l consideră ca atare? Chiar nu se vede că …potlogarul respectiv, urmărindu-și prea – măruntele ambiții şi interese vrea binele celor din jur? Cum – cum? Să asculte şi alte păreri, să se consulte, să fie … normal? Chiar nu se observă că este ferm convins că normalul e…anormal? Că intră-n zona patologicului, a … paranoicului?”

Nu cumva, ceea ce a spus cândva Apelles se repetă acum?

Scris de Sorel CĂTĂNESCU